Sunt un mare şef, deci un zeu al prezentărilor – două cauze şi cinci greşeli tipice

Lucrez frecvent cu “şefi”, oameni care fac prezentări în fața unor adunări de clienți, prezentări pentru toți angajații sau pentru echipa restrȃnsă de management. Să le spunem “executivi”, acei manageri de vȃrf care dau direcția şi sunt adevărate “icons” în piață, top 3 sau top 5 din ierarhia companiilor. Cȃt de buni prezentatori sunt? Mai puțin de un sfert sunt foarte buni, plus încă un sfert în categoria celor buni. Doar cȃțiva sunt uimitori. Ceilalți sunt jalnici, prezentările lor sunt plictisitoare, cel mai bine ar fi să “delege” un subordonat să intervină din cȃnd în cȃnd, cu un băț sau o găleată de apă, pentru a-i trezi pe cei pierduți pe drum.

De ce se întȃmplă aşa? Sunt două cauze, pe fond. În primul rȃnd, oamenii au probleme în a întelege că, în special de la nivelul lor, o prezentare este mai mult decȃt o informare, uită că trebuie să fie inspiraționali, să producă o schimbare, să facă diferența. Apoi, paradoxul pentru cei care au ajuns pe “muntele Olimp corporatist” este că nu li se mai transmite feedback real, cu cȃt sunt mai sus în ierarhie, cu atȃt mai mult subordonaților sau partenerilor le este teamă să spună adevărul, nu vor să-şi rişte cariera pentru a-i spune şefului “nu mi-a plăcut…” sau “ai fi putut să…”.

Iată şi o listă a greselilor tipice, executive 🙂 :

1)      Lipsa de pregătire sau lucrul pe ultima sută de metri. l-ați văzut vreodată pe şeful cel mare lucrȃnd la prezentare în maşină, pe drum spre eveniment, sau pe scaunul invitaților, cu cinci minute înainte să înceapă? Despre asta e vorba. Mai există o variantă: “Unde naiba e prezentarea pe care am ținut-o acum o lună, la Braşov”?

2)      Direct la PowerPoint, fără linia călăuzitoare şi mesaje prioritare. E o tentație mare să te apuci de tradus prezentarea venită de afară, sau să creşti slide-uri înainte de a sta puțin şi cugeta la firul logic şi la lucrurile cu care vrei să rămȃnă audiența ta.

3)      Lipsa repetiției. Foarte puțini executivi sunt de acord cu repetiția pregătitoare, consideră că nu sunt actori sau cred că se vor descurca, pe principiul “văd eu cum o scot la capăt”. Pierderea este a lor, vor avea emoții sau vor avea o “reprezentație” slabă, iar ceilalți vor fi dezamăgiți, îsi vor pierde timpul la prezentare.

4)      Început slab, intră pe scenă neîncălziți, fizic şi mental. Nimic remarcabil care să capteze atenția, dă-i cu bună ziua, salutări personalizate, o glumiță proastă, prezentarea personală, apoi prezentarea companiei, bla-bla-bla. Pȃnă ajung la mesaj nimeni nu mai este atent.

5)      Frica de a spune poveşti şi de a împărtăşi exemple/întȃmplări personale. Există o mentalitate greşită, conform căreia nu se face să ieşi din liniile corporatiste, nu ar fi acceptabil să-ți arăți fața umană atunci cȃnd eşti la o prezentare de business. Pentru mai mult succes, fiți oameni mai mult, înainte de a fi manageri.

Desigur, putem adăugă încă un punct la această listă a greşelilor. Unora le este frică să ceară ajutorul, să meargă la cursuri sau să (ne) ceară şedințe individualizate de pregătire a prezentărilor importante.

Închei cu un mesaj de la Robert, un prieten, activ pe mobil în timpul unei conferințe: “Sunt dezamagit ca unii prezentatori iau prezenta in scaune ca un fapt sigur, adica ei considera ca daca sunt tintuit in scaun o sa fiu si atent o sa urmaresc ce spun ei. Nu mai e asa. Am facebook, google+, twitter la indemana sa le spun ce cred. Eu o sa ma gandesc oricum de 10 ori inainte de a mai deschide gura la o conferinta. Daca nu sunt 110% sigur ca ce spun aduce valoare si ca am inteles bine ce vrea audienta, jur ca nu ma duc!


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


six × = 48