Prostia marketingului Nike “hits the wall”

Înțeleg că e mai uşor să traduceți (unora le place să spună că “localizeaza”) materialele corporației pentru “point-of-sale”, dar gȃndiți puțin înainte de a da aiurea banii. Nike Romȃnia, poate firma care vinde în AFI sub franciză, o dă rău de tot de gard, sau, ca să mă exprim în limbajul alergătorilor, se loveşte prematur de zid.

Noua linie de adidaşi 🙂 Nike Lunargride 3, printre cele mai scumpe, este promovată agresiv cu autocolante în geam şi mici afişe chiar lȃngă celebrii pantofi. Numai că traducerea din “limba americană” le joacă feste – din cauza unei grave necunoaşteri a publicului targetat şi a lumii alergătorilor.  Ce s-au gȃndit ei… “Nu putem lăsa textul cu “Mila 26, romȃnii nu ştiu cum e cu milele, hai să punem kilometri în loc de mile” – parcă îî aud în şedința de marketing. Greşit totalmente, kilometrul 26 nu înseamnă nimic pentru alergătorii de distanță (semi/maraton), în timp ce “Mila 26” înseamnă mult, este finalul maratonului, cu o semnificație extrem de motivațională. Aş zice chiar că, pentru alergători, zona kilometrului 25-26  reprezintă un prag greu psihologic şi fizic, cam pe acolo “te loveşti de zid” şi nu mai poți continua. Nicidecum motivational, ci spaima alergătorilor. Traducerea corectă ar fi fost “KM 42” dar ar fi fost OK şi “26 Mile”.

Vin şi consultanții să ne spună cum e cu superprodusul, “new design, support dynamic, etc”. Mai bine tăceau, dialogul relatat, destul de exact, îî descalifică atȃt pe ei, cȃt şi pe cel care (nu) îî pregăteşte:

–          “Bună ziua, pentru ce sunt aceşti pantofi de alergare, underpronation, neutral sau overpronation?” – zic eu, plin de speranță.

–          “Pentru alergare pe distanțe lungi” – răspunde vȃnzătorul, evident mai obişnuit să încalțe fraierii care merg în club cu pantofi de fitness sau de alergare.

–          “Desigur, însă există mai multe stiluri de a călca, mai spre interior, mai spre exterior, în funcție de talpa alergătorului şi de stilul personal de alergare…”

–          “Nu ştiu asta, să-l chem pe colegu’.”

–          “Ce informatie doriți, sunt sigur că ştiu tot despre aceşti pantofi deosebiți, bla-bla…” vine şi supervizorul să spună, plin de încredere.

–          “OK, pantofii aceştia sunt pentru alergătorii care… ?” şi o țin pe-a mea cu “pronation”.

–          “Ah, da, sunt pentru… alergare afară.”

Mă prind, pȃnă la urmă, că n-am ce să vorbesc cu specialiştii Nike, după ce îmi spun că ei nu au intrat pe site-ul Nike.com, poate doar o singură data. Caut singur pe internet, citesc pe site-ul lor şi colo-colo, da, sunt buni, îi cumpăr pentru soția semimaratonistă. Probabil că m-au înjurat după ce am plecat, “Cum am putea să ştim noi detaliile astea?”, vor primi comision de vȃnzare şi “o vor arde aiurea prîn magazin” povestind tuturor despre “clientii pretențioşi de duminica asta.” Nicidecum să întrebe vreun şef sau trainer, sau să citească pe Internet despre produsele pe care ar trebui să le cunoască la perfectie.


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 × = fifteen