Poți face diferența şi fără “Mă’ta are cratimă”

Am început articolul vara asta, pe terasa companiei, cu ochii închişi, “uitȃndu-mă” la soare şi încercȃnd doar să respir, profund. “1-2-1-2-1-2…” . Si atȃt, doar să inspir-expir, să mă eliberez de toate gȃndurile, să las deoparte furia şi agitația, să mă bucur de căldura galben-verde-portocalie. Într-un fel, să mă “centrez”, cum ar spune instructorul de yoga. Atȃt de simplu  – “Respiră, nu te gȃndi la nimic!”.  M-am trezit rȃzȃnd, simplu nu înseamnă întotdeauna uşor, e aproape imposibil să­-ți ții gȃndurile în frȃu, să le canalizezi spre linişte, simplificator, pentru mai mult de 10-15 cicluri de respirație. Oare şi “Nu te gȃndi la nimic” este un gȃnd? Cum să scrii simplu despre starea şi eforturile de a face diferența?

Sună puțin ca şi cum ar fi fost scris de o femeie care tocmai a mȃncat prea multă ciocolată?  Pardon, trec imediat la subiect, cu mai mult avȃnt testosteronic şi judecată rațională. Ne dorim, visăm adesea, şi noaptea şi ziua, bărbăteşte, desigur :), să fim aceia care “fac diferența”, în lucrurile simple şi în cele mai complicate, acasă, la serviciu, în echipa clubului sportiv, în comunitate, sau, pur şi simplu, pentru noi înşine. Ultima parte cred că este cea mai dificilă, cum adică să faci diferența pentru tine, dacă nu tu, atunci cine? Adică să fim “în control”, să ne urmărim planul şi să fim azi mai aproape de ceea ce ne dorim pentru mȃine. S-a umplut internetul de citate motivaționale puse lȃngă poza unui mort celebru, cărți de dezvoltare personală, articole mobilizatoare scrise cu un număr potrivit sau scandalos de “i”-uri; ultimul lucru pe care-l vreau este să mă transform în centralizatorul sau copiatorul “operelor” culturii de pe net, să fiu autorul care pretinde că ştie “Cum poți să-ți schimbi viața – ACUM”. Departe de mine această naivă aroganță, nu mai cred în rȃnduri pretins revoluționare, găsite dimineața pe Facebook,  subliniate pe ici-colo cu comentarii opționale. Ca să fiu şi mai discriminator şi lipsit de înțelegere, am găsit recent şi o campanie pe un site despre părul “femeii divă”, care îşi îndeamnă cititoarele să dea share la ziceri celebre ale unor “filosofi cu care eşti de acord”.  Yeah, right, dar ce faci cu “filosofii cu care nu eşti de acord”, îi scoți din lista de prieteni, te conectezi pe mes “invisible” pentru ei? Văd prea mulți prieteni nefilosofi în dreptul cărora Facebook le scrie la aniversare – cu drag –  “is 40”,  am  deja o serie de succese şi eşecuri, sper că am învățat ceva din ele, astfel încȃt să fiu extrem de selectiv în atenția acordată citatelor “memorabile” de pe net.

Cred că stă în noi întreaga putere, aici este cheia pentru cei care pot fi sinceri, dureros de sinceri, de a ne regăsi interesul pentru lucrurile care contează, pentru ce ne pasionează, să înțelegem unde vrem cu adevărat să facem diferența. Energizați sau nu de oamenii pe care îi întȃlnim sau de rȃndurile pe care le citim. Odată mobilizați şi automotivați, restul e execuție, creativă şi mai puțin creativă.

La serviciu, e simplu de observat că gravităm de multe ori în jurul activităților obişnuite, uşor neglijent imponderabil, nu suntem implicați cu adevărat – dacă nu ne interesează sau dacă acestea nu ne aduc suficienți bani pentru a ne permite să facem lucrurile pe care ni le dorim. Sunt tot mai convins că este şi o greşeală de înțelegere, poate de interpretare, nu realizăm faptul că ar trebui să ne facem foarte-foarte bine treaba, pentru ca angajatorul să poată plăti salariile şi luna următoare. Nu e doar un text de “patron”,  am văzut multe cazuri în care angajații au luat-o rău pe scurtătură, s-au lăsat pe tȃnjeală sau chiar au furat, apoi nu au mai avut de unde să fure şi aproape că au murit de foame.

Sau care nu vor să gȃndească. Intru aproape în fiecare zi într-un magazin Angst/Carrefour Express, e foarte aproape de casă. Invariabil, am un dialog “ice-breaking” cu casiera: “Card Angst aveți? Nu. Pungă?. Da, vă rog.” Niciodată nu m-a întrebat dacă aş vrea să îmi fac card. Habar n-am ce avantaje mi-ar aduce cardul respectiv, dar nici nu cred că o voi întreba vreodată, e deja un fel de studiu despre cȃt de departe pot merge unele metehne inerțioase. Dar ştiu cu siguranță că aşa arată comportamentul “nu e treaba mea, la trei juma’te îmi vine schimbul”. Nu ai cum “să faci diferența”, atȃt timp cȃt spui sau gȃndeşti “Nu e treaba mea”. Poate că nu rezolvi tu, direct, ceea ce trebuie rezolvat, dar poți vorbi cu un coleg sau cu şeful tău atunci cȃnd este o problemă, contează orice ajutor, fiecare feedback sau idee poate face diferența.

Sunt un om extrem de focusat pe rezultate, poate prea agresiv, după cum mi se mai spune, şi sunt rarisime momentele cȃnd sunt mulțumit cu mai puțin decȃt mi-am propus, veşnic nemulțumit. Fac şi greşeli, de care îmi pare foarte rău, le cer mult celor din jurul meu, ştiu asta, la fel şi mie. Rezultatele contează, în orice faci. Chiar dacă nu ai cȃştigat, ai făcut deja diferența, pentru tine, dacă ai tras tare, atȃt cȃt poți (şi un pic peste :)), fii mulțumit, nu ai de ce să-ți fie ruşine. La olimpiadă, jamaicanul Blake a pierdut în fața lui Bolt, însă nimeni nu poate să-i spună “loser”, ar fi nedrept. Vor veni şi alte curse, poate o cursă de ştafetă, în echipă, pentru care vei fi mai pregătit, vei fi învățat ceva din greşelile făcute.

E foarte greu, spre imposibil, să te trezeşti într-o zi cu voința suficientă şi know-how-ul importat de la cineva, în absența automotivării şi a găsirii adevăratelor motive pentru care vrei să faci diferența. Mai realist este să începi de undeva, să acționezi, să-ți propui să faci diferența prin forțele proprii, să accepți această responsabilitate, să-ți respecți promisiunile şi să-ți urmăreşti cu obstinație dorințele, mici sau mari.

Nu mă pricep deloc la acțiuni pentru oamenii din comunitate, cu care să fac diferența mai rapid. Nu simt deloc direcția asta şi nu cred că este suficient ceea ce fac acum, numai latura profesională, poate va veni momentul de creştere a disponibilității personale pentru cei din afara cercului apropiat. Interactionez cu oameni, aud din cȃnd în cȃnd că am contribuit la clarificarea unei decizii, că am convins şi susținut pe cineva să se lase de fumat, să înceapă să alerge, să facă scufundări, să meargă la un MBA sau că altcineva a cȃştigat un client prin ideile discutate împreună. Dar vreau mai mult.

Nu pot da nimănui idei ademenitoare despre ce “trebuie” şi ce “nu trebuie” să facă în viață. Paşii mici nu au omorȃt pe nimeni, dar nici alergarea în viteză. Iar tot articolul devine un paradox, “gȃndeşte-te că totul depinde de tine, de la o vȃrstă nu ai nevoie de dăscălia nimănui”.

Follow me on Twitter: @Vapetrei


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Poți face diferența şi fără “Mă’ta are cratimă”

  1. vioreladmin says:

    Mi-as dori foarte mult sa completati obiceiurile bune, cu care “sa faci diferenta”. Dar fara texte siropoase, va rog, doar “marfa” real life. Multumesc pentru completari (prin comments) si sustinere.

  2. Adelina says:

    Evident ca poti face diferenta si fara share la clipul cu numele din titlu, dar ideea din spate nu este sa vrei sa arati ca tu esti altfel, ca te incadrezi in grupul x sau y de oameni care stiu sa scrie mai mult sau mai putin corect in romana, ci mai degraba pentru ca oamenii de varsta ta, respectiv majoritatea din lista de prieteni cu care vorbesti pe chat nu stiu nici sa scrie corect, nici sa te injure corect. In consecinta, “share-ul” este un fel de aluzie, o lectie simpla si atat, care simti (!) ca trebuie data mai departe.

    Obiceiurile bune apar pe un fundament adecvat, pe niste principii si valori construite de acasa, sau de tine insuti dupa ce constati lipsa lor la oamenii pe care ii intalnesti, iar de aici decurg si faptele cu care trebuie nu sa ii multumesti pe ceilalti, ci pe tine, pentru linistea ta.

    Nu cred in retete si mai ales in cele impuse de societate, de un drum prestabilit, de bun sau rau (religios, legal etc), mai ales daca nu ti se potrivesc. Cred ca trebuie sa cauti (la o varsta la care incepi the real life) acele lucruri pe care sa le faci cu drag si daca nu iti place ceva sa incetezi. Sa te inconjori de oameni frumosi de la care stii ca ai ce sa inveti si sa dai mereu mai departe din ce ai acumulat. Vei face diferenta fara niciun efort si oamenii vor simti asta si poate isi vor pune, la un moment dat, semne de intrebare.

  3. Update la povestea casierei de la Angst. S-a schimbat ceva în ultimele zile, nu mă mai întreabă dacă am card. Mai nou, discursul de salut a fost îmbunătățit: “Parcă nu aveti card. Pungă?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− 7 = two