Ale cui sunt obiectivele?

Nivelul de satisfacție personală şi de apreciere a vieții este influențat direct de îndeplinirea obiectivelor. Deja te-ai stresat? Altul care vorbeşte despre obiective, sarcini, KPI, dashboards şi alte instrumente pentru care îti vinzi viața unui angajator, grup de oameni sau interese materialiste? Stai puțin, vorbesc de obiectivele tale, ce îți doreşti tu, cu adevărat. Uneori dezbatem în trainingurile pentru coachi despre puterea acestei întrebări, “Ce vrei tu, cu adevărat?”, iar accentuarea fiecărui cuvȃnt aduce sensuri şi implicații diferite. Atȃt de simplă şi puternică.

Lucrez cu clienți deştepți, am şansa să întȃlnesc oameni vizionari, dintr-o altă ligă la “think big”, care, uneori, nu sunt mulțumiți de punerea în practică a ideilor, de eficiența cu care navighează în lume sau de productivitatea de care dau dovadă. Deadline-urile reprezintă ceva relativ, nu au propriile termene, iar subordonații lor le consideră, de multe ori, ca fiind opționale. Evident, cu un nivel ridicat de instatisfacție personală. Întȃlnirile de acest tip mă duc cu gȃndul spre o direcție de întrebări, oare ale cui sunt obiectivele şi standardele după care se apreciază aceşti executivi de top? În ce măsură aşa-zisa productivitate personală reprezintă cheia spre o viață fericită şi împlinită?  Definiția mea a eficienței este aceeaşi cu definiția “lor”?

Cred că fiecare trebuie să-şi definească proprii “KPI”, indiferent de etapa în viață sau poziția în ierarhia social-profesională. Înțelegi ce e important pentru tine, spre ce te îndrepți, te ajută să te focusezi şi să te bucuri de reuşite. Dacă tu îți doreşti acum să stai la plajă, te va face fericit(ă) un concediu la ski, chiar dacă este în cea mai frumoasă stațiune din Elveția? Cam aşa este şi cu obiectivele personale. În ce fel cauți legătura dintre aşteptările celorlalți sau ale companiei şi drumul tău, în care crezi acum cel mai mult? Cum vei ajunge mai aproape de aspirațiile tale, ce ai de învățat din “sarcinile” trimestriale de la serviciu, astfel încȃt să existe şi progresul personal? Monitorizarea avansului cuprinde (şi) obiectivele tale?

Doar să aştepți “să vină spre tine”, să crezi că “ce trebuie să se întȃmple se va întȃmpla” e, pe fond, o neasumare. Frica de schimbare e omenească, nu cred în “n-ai de ce să te temi”, sunt fanul conştientizării şi al pregătirii. Timpul trece repede, totul este o alegere, iar norocul este un factor mult prea mic pentru reuşită.


This entry was posted in Coaching and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− seven = 2