M-am transformat în politician

Rar scriu despre politică, aproape deloc, nu mă interesează, nu aştept nimic de la politică şi politicieni. Am pierdut cu mulți ani în urmă orice sperantă de a fi reprezentat civilizat şi eficient de oamenii care acum se fac că ne apără interesele sau pozează în garanții morali ai democrației şi spiritualității. Nu are niciun rost să scriu lista scurtă sau lungă a dezamăgirilor şi nemulțumirilor. Probabil că mi-am pus deoparte aşteptările de a avea o relație – de orice fel – cu parlamentarul local sau preşedintele țării; cred că va mai dura cel puțin 10 ani pȃnă cȃnd  vor putea conta pe sprijinul meu electoral iar eu să fiu convins că ei fac ceva pentru dezvoltarea Romȃniei şi protejarea romȃnilor, astfel încȃt să mă implic. Din punctul ăsta de vedere, sunt deja un fel de politician, nu-mi pasă decȃt de mine, nu vreau să mă implic şi nu pot fi altruist.

M-am abținut să vorbesc cu prietenii despre supărările mele politice şi opțiunile electorale, nu credeam că merită să îmi fac sȃnge rău şi să supăr pe cineva. Dar am “comis-o” în ziua dinaintea referendumului, după o seară la grătar, într-o grădină în care ne refugiaserăm, un grup de zece vechi prieteni.  O mică Romȃnie, formată din oameni cu educație şi acces la informație, oameni care trăiesc din salariu sau dividendele firmei, bugetari, bancheri, antreprenori, emigranți întorşi în țară după o perioadă de încercare pe alte meleaguri. Dezbaterile principiale au degenerat, pȃnă la urmă, şi am ajuns să-mi supăr prietenii prin vorbele pe care le-am spus. Politica romȃnească, sau poate chiar viața în Romȃnia, scoate ce e mai rău din noi, ne învrăjbeşte şi ne face să fim pătimaşi agresivi. Suntem brusc “noi” şi “ăia”. Oamenii normali la cap ajung să spună “… ar trebui raşi de pe fața pămȃntului” iar eu nu ar fi trebuit să-i cinstesc cu calificativul “grei de cap”.  Pentru că mi-am ofensat prietenii, sunt deja un politician.

Chiar şi neprezentarea înseamnă o poziție, e cel mai greu să-ți faci planul că nu votezi iar apoi demersurile politicianiste să te transforme într-un sprijninitor al unei tabere. Mi-a fost luat şi acest drept de a nu fi implicat, am fost luat cu arcanul constituțional în oastea celor care se implică.  Cel mai probabil, în curȃnd nu se va mai vorbi despre acest referendum, aşa cum nu se mai vorbeşte nici despre referendumul pentru parlamentul unicameral. Rămȃne doar frustrarea celor care vor să facă ceva, să schimbe, să transforme societatea în care trăiesc, indiferent de convingerile pe care au vrut să şi le concretizeze la sufragiu. Eu nu pot să fiu supărat, deci sunt deja un politician.

Fondul chestiunii nu contează, substanța se uită repede, iar superficialitatea îşi face loc şi in acest post –  de politician. Nu doresc să închid cu ceva profund, nici măcar cu o concluzie. Rămȃn cu imaginea oițelor fotomodel mȃnate de Mazăre la vot şi cu cele cȃteva vorbe ale unui vizitator al casei Dante, devenit brusc filosof pe marginea piscinei:  “Viorele, dacă aveam slipii la mine…”

Follow me on Twitter: @Vapetrei


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to M-am transformat în politician

  1. Pingback: Suspendarea Presedintelui Traian Basescu versiunea 2.0 - Page 165

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


one + = 7