Liderul şi speranța în fizica cuantică

Am plecat de la speranță, inspirat de un workshop pe care l-am ținut recent, şi am ajuns la fizică cuantică, mărturisesc că am fost parțial deturnat în intențiile mele. Voiam să scriu despre schimbarea cuvȃntului “VIZIUNE” în “SPERANŢĂ” – ceea ce trebuie să ofere liderii în vremuri grele, criză economică, situații limită şi încercări supraomeneşti, alături de alte componente, atȃt de necesare, ale leadership-ului. Speranța într-un viitor mai bun, speranța că locurile de muncă ale angajaților vor exista şi anul următor, speranța că vor exista clienți alături de care firma va merge mai departe. Mai importantă – şi mai realist ca termen folosit – cred că este speranța; e tot mai greu să le vorbeşti partenerilor, şi mai ales angajaților, despre “viziune”, foarte uşor ajungi să cazi în “bla-bla-ul” corporatist, iar oamenii să te catalogheze drept “unul dintr-ăia care nu ştiu despre ce vorbesc şi care fac frumos să-şi ia bonusul”, însă faci uz de expresii glazurate, nepotrivite situației reale.

SPERANŢĂ – e prea puțin? Mă tem de interpretarea conform căreia speranța e lipsă de suficientă ambiție, în comparație cu viziunea. Cum că ar fi o reducere a standardelor şi a obiectivelor personale. Poate o fi, dar e ceea ce simt că trebuie să transmită acum liderul unei organizații, indiferent de profilul ei de activitate. În orice interacțiune, fie că vorbeşti la adunarea bianuală a tuturor angajaților, fie te ciocneşti la bucătărie de angajatul plin de griji, transmite mesajul “Ne este greu, dar vom depăşi aceste momente, putem să o facem şi o vom face.” Ce îi mai trebuie liderului actual? Mă feresc din nou să spun “VIZIUNE”, cred că mai potrivit este să arate o “DIRECŢIE”, să conducă organizația spre o destinație, la care să poată ajunge în următorii ani. Nu în ultimul rȃnd, liderul trebuie să fie şi un SERVANT. Probabil că acum sunt în pericol să mă îndepărtez de teoriile clasice şi să-i pierd pe cei care spun că liderul trebuie doar să arate direcția, să delege toată partea operațională şi să-i motiveze să execute strategia, dar îm asum oprobiul fanilor :). Este nevoie de toate forțele pentru a avea succes în această perioadă, iar liderii (de organizație sau de echipă) trebuie să se implice, să contribuie direct.

Ziceam că că am fost deturnat. “Poate scrii şi despre fizică cuantică” – mă provoacă o prietenă pasionată de teorii comportamentale. Am simțit că trebuie să mă reculeg puțin.

Săracul de mine, fizică cuantică îmi trebuia mie, eu de-abia mă descurcam în liceu la mecanica newtoniană. Se poate face o paralelă între leadership şi noile interpretări ale fizicii? Sunt multe teorii care dezvoltă în managementul modern învățăturile lui Einstein, Bohr sau Dirac. Metafora (sau noua paradigmă, după cum le place unora să vorbească mai “cult”) este interesantă. Instabilitatea energiei şi principiul incertitudinii pot fi asimilate haosului organizațional, iar leadership-ul este greu de structurat şi măsurat, e vorba de presupuneri, instinct şi de multe necunoscute. Particulele aflate la o oarecare distanță (angajații din diverse departamente sau chiar membrii aceleiaşi echipe) pot să interacționeze între ele, deşi legătura nu este cunoscută sau bine documentată. În fizica cuantică, masa/materia (iertați-mi barbarizarea unor termeni care ar putea fi mai exacți din punct de vedere academic) este energie în repaos. Adepții spiritualității cosmice şi gȃnditorii holistici spun că 90% din energia universului este potențială, aşteaptă îndeplinirea uneia sau mai multor condiții pentru a fi folosită sau pentru a se descătuşa. Vă sună cunoscut pentru realitatea de zi cu zi de la serviciu? Cȃt la sută din energia unei companii este latentă şi se pune în mişcare atunci cȃnd se întȃmplă ceva deosebit, la initiativa liderului formal sau a unor lideri informali? Mediul intern sau extern este impredicitibil, în mare măsură, iar liderii pot fi considerați ghizi motivaționali pentru a naviga în necunoscutul infinit. Wow, vorbe puțin prea mari pentru un pragmatic ca mine, criticile şi părerile voastre sunt aşteptate într-o manieră cuantică dar şi newtoniană.


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


four × 8 =