Întrebări despre intensitate

De ce trebuie să vină peste tine un accident, o îmbolnăvire gravă, să pierzi pe cineva drag, ca să începi să trăieşti?  Cum ai vedea lucrurile, ce ai vrea să faci, ce ai vrea să simți, miroşi, atingi, dacă ai mai avea de trăit numai cȃteva zile? Unde ai merge dacă mȃine ai avea programare să te operezi la picior, ştiind că vei fi în cȃrje cel puțin trei luni? Sunt lucruri de care ți-ar părea rău, dacă nu le-ai mai putea face mȃine? Trebuie să fie, altfel de ce le faci azi?

Dar cum ar fi dacă te-ai bucura de ceea ce ai, de fiecare lucru pe care îl vezi, auzi, simți, trăieşti, intens? Chiar acum, uită-te în jurul tău şi spune-ți ce îți face plăcere. Nu ar fi viața mai bogată, poate şi mai lungă? Da, mai lungă, n-am o altă unitate de măsură pentru o dimensiune neconvențională, relativ uşor de înțeles, cred că suntem un cumul de experiențe, mai ales bune, fericite, depinde de noi cȃt de intens suntem deschişi să le primim. Fiecare moment sau experiență contează.

Am fost tare surprins de mesajul imprimat pe un tricou văzut la ora de sport, “Do you know where you are?”. Nu ştiu dacă artistul respectiv a avut gȃnduri prea profunde atunci cȃnd l-a produs, mie mi-a rezonat mesajul exact în sensul trăirilor intense ale fiecărei experiențe. De multe ori suntem într-un loc, dar cu gȃndul în altă parte. La serviciu ne gȃndim să plecăm mai repede acasă, ne gȃndim la locurile frumoase din concediu sau visăm la timpul petrecut cu familia. Paradoxal este că, atunci cȃnd ajungem acasă, ne gȃndim la serviciu, sau la alte locuri în care vrem să fim, iar, în concediu, ne gȃndim la problemele de la serviciu.

“N-avem timp” să facem lucrurile pe care le dorim, aşa se spune. Reiau cȃteva gȃnduri pe care le-am mai făcut publice pe ici pe colo.  Cum este acel dicton latinesc? Tempus fugit. În fiecare zi ni se deschide un nou “cont”, cu 24 de ore, 1440 de minute. Nu ne permitem să irosim nimic, să dormim pe noi, într-un sens metaforic, desigur, inutili şi neatenți. Şi să ne aşteptăm să ni se întȃmple lucrurile bune, pur şi simplu. Faceți tot ce puteți, cȃt mai repede, acum. Visați, faceți, trăiți. Valoarea unui an? Întrebați un student care nu a trecut re-re-urile. O lună? O mamă care naşte prematur. O săptămȃnă? Redactorul şef al unui săptămȃnal. O oră? Doi îndrăgostiți care de-abia aşteaptă să se revadă. Un minut? O persoană care tocmai a pierdut trenul. O secundă? O persoană care a evitat un accident. O sutime de secundă? Atleții de la olimpiadă, sau înotătorii.

Gȃndirea pozitivă, vizualizarea succesului sau a stării dorite sunt bune, ne pot ajuta să facem față dificultăților vieții, dar nu ne vor aduce ceea ce ne dorim, numai acțiunea face lucrurile să se întȃmple.


This entry was posted in Coaching, Speaker and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− two = 1