Productivitatea a murit, trăiască impactul

De ce se încăpățȃnează unii directori să “crească productivitatea”? Sfȃntul Graal al relansării companiei, licoarea minune pe care dacă o beau angajații (nemotivați) totul va merge ca pe roate, profitul se dublează, “am ieşit din criză”.

Mi se pare un concept depăşit pentru cei mai mulți dintre noi, “productivitatea” ne-a rămas ca valoare fundamentală din era industrială; are oarece sens numai la nivelul celor care produc piese, cu normă orară, sapă şanțuri, la metru, toarnă asfalt, montează geamuri termopan, culeg mere sau pun cărămizi una peste alta. Sub condițiile absolut necesare (1) să existe un flux nesfȃrşit de comenzi şi (2) muncitorii “productivi” nu pot avea nicio contribuție suplimentară.

Avem nevoie de mai mult, nu ar trebui să conteze cȃte ore lucrezi pe zi, de unde, şi cu cȃte persoane te întȃlneşti într-o săptămȃnă. Important este impactul pe care îl ai, în ce fel poți contribui, în ce fel poți fi mai bun şi cum îi poți susține şi pe ceilalți să fie mai performanți şi fericiți. Dorința – limitată – de creştere a productivității ne-a transformat în mutanți sociali, anesteziați din punct de vedere antreprenorial, nefericiți cu valori şi obiceiuri nesănătoase. Ne-a alimentat  percepții false şi reprezentări păguboase, atȃt pentru noi, cȃt şi pentru compania angajatoare.

Nu ştiu cum am ajuns să luăm drept model colegul sau managerul care pluteşte de la o întȃlnire la alta, vorbeşte tot timpul la telefon, participă la toate inițiativele noi şi boceşte pe la colțuri că are sute de emailuri necitite. Sunt şi la întrecere, am văzut asta de multe ori, oftează la greu, dar neapărat trebuie să aibă în inbox mai multe emailuri decȃt colegul şi să participe la mai multe “mitinguri”. Probabil că avem nevoie să “fim ocupați”, să arătăm tuturor că suntem căutați şi apreciați, că “ne-am ajuns”. Să le dăm ocazia părinților să fie mȃndri de noi şi să le povestească vecinilor cum că “Fiul meu a ajuns mare om la Bucureşti, e tot timpul plecat şi în şedințe cu colaboratorii”.

Crezi că medicul profesor de la spital este nemulțumit pentru că are zeci de pacienți la uşă, care aşteaptă să intre la consultatie? Nici vorbă, le arată celorlați că este căutat şi apreciat pentru competențele sale. Este mulțumit de puterea pe care o are, indiferent de numărul de ore pe care trebuie să le petreacă la serviciu.

Avem nevoie de recunoaştere şi de autorecunoaştere, dar hrănirea ego-ului în acest joc periculos ne face nefericiți. Tragem linie, la final de zi, lună sau an, şi ajungem să ne întrebăm cum a trecut timpul şi de ce nu suntem mai aproape de ceea ce ne dorim. Trăim doar o păcăleală, menținerea aparențelor sociale, şi autoamăgire. Cel mai probabil, pentru că nu ne-am definit şi detaliat ce vrem cu adevărat şi/sau evităm să facem promisiuni importante şi să ne concentrăm pe realizarea acestora, e mai uşor, aparent nedureros, să fim ocupați şi “productivi”.

Mi-au alunecat gȃndurile, îmi cer scuze pentru această argumentare lungă, parcă era vorba despre impact-productivitate. Impact poate să însemne să ai şi să aplici idei pentru schimbare în bine, să-ți tii promisiunile, să-i ajuți pe cei din jurul tău, să-i faci să zȃmbească, uneori să le dai pentru a-şi îmbunătăți viața, sau să ai puterea să faci ceva pentru tine. Desigur, banii nu sunt excluşi din definirea impactului pe care îl ai, cȃți aduci, ce clienți ai cȃştigat sau mulțumit, doar că n-ar trebui să fie scopul în sine.

Crezi că ai impact? Lasă un comentariu, povesteşte cu ce faci diferența şi cum ai putea avea mai mult impact. E în regulă şi dacă nu vrei să-ți spui numele, scrie ce faci, şi fii userul “Am impact”.


This entry was posted in Coaching and tagged , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Productivitatea a murit, trăiască impactul

  1. calin says:

    am ajuns din oaie neagra un fel de vaca maro (purple cow, cum zice un nenea chel si cu nume de zeu egiptean). conteaza? 🙂

  2. Viorel Apetrei says:

    Calin, conteaza, daca vrei tu. Esti suparat pe nenea chel :), ok. Ce ti-ai propus sa schimbi tu?

  3. Cred eu că ai impact (eu așa simt că îl am) fiind un Om conștient că lucrează, la celălalt capăt al telefonului sau la stația PC unde trimiți mailuri și de unde îți vin mailuri, tot cu unul/ mai mulți Oameni, cu tot ce înseamnă asta, zile proaste din cauza de durere de măsele, mohorală din cazua ploii, mahmureli, boli, frustrări de diverse naturi, aberații, greșeli, mai ales greșeli. Dacă tratezi o greșeală a partenerului de biznis cu urlete furibunde și pretenții de discount e foarte posibil ca acei oameni să nu fie atenți nici data viitoare. Prin natura muncii mele (care natură e o struțocămilă) am învățat treaba asta, și nu e doar ”Vorba dulce mult aduce”, e mai mult decît atît, e un soi de al enșpelea simț. Și da, dă rezultate cunatificabile în bani. Mai mult impact aș putea avea probabil dacă angajatorul ar facilita întîlnirea față-n față a struțocămilei de birou cu oamenii pe care-i bîrîie zilnic pe toate canalele întrebînd, cerînd și analizînd. Dar asta, desigur, nu se va întîmpla, fiindcă e recesiune și trebuie să ne, vorba aia, creștem randamentul, nu să dăm banii pe prostii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 × seven =