I do it – poate la anu’

Mă minunez neîncetat de lucrurile pe care oamenii nu vor să le schimbe. Decizii necesare, paşi concreți pentru a evolua, acțiune adevărată. Speranțe deşarte în shimbarea care va da peste tine, exact ca aparatul ce-ți lucrează muşchii abdominali în timp ce tu mănȃnci de rupi în fața televizorului.

Autoamăgirea supremă este să fii convins că lucrurile trebuie să se schimbe, confirmi că vii la un eveniment despre ce poți face pentru tine, dar nu apari.   Paradoxală întȃmplare, nu ştiu dacă e de rȃs sau un motiv serios de îngrijorare. Probabil că au apărut urgențe, dar e posibil şi să fi fost învins de dulcele sentiment al confortului de moment. Sau de dependența de suferință provocată de stările negative – explic imediat ce vreau să spun.

Neparticiparea la un eveniment este puțin importantă dar arată cum îți trăieşti acum viața. Cred că sunt şi alte episoade pe acelaşi tipar, lucruri pe care ştii că le vrei altfel, pe care nu le începi/finalizezi pentru că eşti deturnat de lene, alte idei, răzgȃndiri pe bază de impuls, priorități sau cereri ale altora. Pericolul vine din “fiziologia psihologiei” (nu ştiu să existe un asemenea concept), mintea şi emoțiile asociate fiecărei acțiuni se dezvoltă în direcția greşită, devii expert în amȃnare, “muşchii” tăi se obişnuiesc cu “nu se poate”, corpul tău are nevoie de substanțele eliberate atunci cȃnd eşti trist, dezamăgit, tras de alții în toate direcțiile, neîmplinit. Să luăm cazul managerului fără viață personală, obişnuit cu şedințe neproductive prelungite, cel care ştie pe de rost orarul curselor de la trei companii aeriene, şi este un obişnuit al hotelurilor “din deplasare”. Atunci cȃnd se plȃnge de viața grea pe care o are, ani şi ani la rȃnd, face exact acelaşi lucru, are nevoie de (auto)compătimire şi (auto)victimizare, la nivel inconştient e dependent de nefericire şi de stările asociate. Merg spre cazul extrem acum, am auzit de la prieteni psihiatri de oameni cu depresii severe, aflați în tratament medicamentos, că uneori pilulele nu au efect tocmai din cauza antrenamentului serios al corpului şi creierului, nu se vindecă rapid pentru că ceva se opune din interior, dependență – greu de explicat – de nemulțumire sau chiar de durere. E vorba de ani mulți în care şi-au spus, cu cuvinte sau nu, “nimic nu funcționează, nimic nu mă ajută, nu sunt bun de nimic.”

Ce e de făcut, cum să te schimbi? Psihologii sau psihiatrii sunt rugați să se ocupe de situațiile grave de mai sus. Pentru ceilalți, e nevoie de o decizie, nu e nicio filosofie măreață, nici rețetă minune. Nu ne trebuie informații suplimentare, ci doar o decizie şi acțiune, avem deja tot ce ne trebuie. Fiecare a avut parte de momente de putere, secvențe uimitoare de viață, în care a schimbat ceva. Momente cȃnd am zis, de exemplu, “aşa nu se mai poate” şi am acționat, am ales să ne confruntăm direct cu o problemă, internă sau externă. Ştiu oameni care au încercat toate terapiile posibile pentru a se lăsa de fumat şi n-au reuşit. Pȃnă la un moment dat, hop, ceva s-a întȃmplat, nu au mai fumat şi nu i-au mai interesat deloc țigările.

De unde începi? În primul rȃnd opreşte “antrenamentul” negativ, pȃnă nu e prea tȃrziu. Unele teorii comportamentale numesc asta “condiționare negativă”. Renuntă la promisiuni şi planificări de acțiuni pe care ştii că nu le vei face, pe toate sau la timp. Din experiență ştiu că oamenii îsi pun pe lista zilnică de activități cu cel puțin 50% mai mult decȃt vor face. În fiecare zi, în fiecare săptămȃnă. Greşit, ne obişnuim cu eşecul, accceptăm nerealizarea ca pe o stare normală, o căutăm şi o repetăm, mereu şi mereu. Aşa ajungem să nu luptăm suficient pentru marile realizări, suntem deja antrenați în această direcție, eşecul nu ne impactează, putem să-l acceptăm uşor, uneori chiar de la primul pas. Onorează-ți promisiunile făcute, toate, nu te culca dacă mai ai ceva pe lista personală, nu pleca de la serviciu dacă nu ai predat lucrarea promisă, şi acordă-ți o recompensă pentru reuşită. Inconştientul tău va pricepe că vine o recompensă pentru acest comportament şi îți va cere să o faci din nou.

Decide ce este cu adevărat important pentru tine, pe termen mediu şi lung. Îmi dau seama că sună ca şi cum aş anunța inventarea apei calde, b.s. ieftin, dar chiar aşa e, are sens dacă mergem mai departe, cu realism. Ştii cu claritate unde o să fii peste cȃțiva ani, ce vezi în jurul tău, cum te simți şi cu cine vrei să partajezi viitorul ideal?  Nu este suficient să ştii că vrei să fii “mai bine ca acum”, detaliază această imagine dorită, ca să poți acționa. Fixează-ți standarde înalte, nu te mulțumi cu “binişor”. “Excelent” sau “ieşit din comun” sunt ținte reale pentru motivare şi schimbare. Decide acum.

Acționează, fă ceva. În planul intern, psihologic, începe să-ți controlezi stările, să devină pozitive sau măcar constructive, apoi şi reacțiile la evenimente sau ceea ce se întămplă. Vei fi liber şi fericit dacă reuşeşti lucrul ăsta. Resentimentele şi văicăritul sunt ca şi cum ai lua otravă şi ai spera ca altcineva să moară. Nu obişnuiesc să dau citate, dar ce spune Eleanor Roosevelt îmi place tare mult: “It is better to light a candle than curse the darkness”.

Oamenii care te înconjoară te influențează, şi într-un sens bun, şi într-un sens rău, te trag cu ei, în sus sau în jos. Militarii din infanteria marină americană poate că nu vin din civilie cu cele mai înalte valori personale, nici nu au deşteptăciune extraordinară. Ei reprezintă în grup o forță de temut, standardele fizice sunt împinse la maxim, iar patriotismul, loialitatea şi camaraderia – valori remarcabile – sunt cultivate cu succes. Alege oamenii în compania cărora vrei să fii. Îți este mult mai uşor să creşti dacă eşti înconjurat de oameni cu visuri şi standarde înalte. S-ar putea să nu-ți fie la îndemȃnă să fii tot timpul în compania unor campioni olimpici, lideri spirituali sau scriitori de top, măcar nu pierde timp cu oameni proşti, invidioşi sau negativişti, fugi cȃt mai repede.

PlajaRelaxare

E nevoie de dedicare. Dacă îți doreşti cu adevărat ceva, dedică mult timp, energie, uneori şi bani – investiți, nu cheltuiți. Cunoaşterea obiectivului, observarea campionilor şi umplerea cu gȃndire pozitivă nu duc nicăieri fără acțiune, obiceiurile pozitive (condiționarea pozitivă) vin din disciplină, repetiție şi consecvență.

Fii creativ. În obiective, educație şi acțiuni. Logica părinților noştri, formată secolul trecut, conform căreia realizarea în viață este să ai un job în fabrică sau la o instituție de stat nu se mai potriveşte. Mult timp am crezut că trebuie să munceşti mai mult pentru a avea mai mult. Evident că nu mă gȃndesc la furt sau alte activități ilegale, vreau doar să provoc extinderea înțelesului expresiei “a trage tare”. Numărul orelor de muncă pontate – rămăşite ale începutului industrializării – poate fi înlocuit cu rezultatul muncii tale, calitatea prestației sau ideea extraordinară pe care ai generat-o.

 

Deci?


This entry was posted in Coaching and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + = ten