Clişeul dăunător “Am două opțiuni”

Ţi se întȃmplă să spui, sau să te gȃndeşti (cu voce tare) “Aş avea două optiuni….”? E un tic verbal, care vine dintr-un clişeu de gȃndire. Aşa am fost învățați să gȃndim, unii părinți sau mentori se şi laudă cu sistemul pe care îl aplică, “Tot timpul le-am dat sau le-am cerut două opțiuni”.

Să ai două opțiuni este mai bine decȃt una, sau decȃt nici una, dar este şi o mare limitare. De ce doar două? De ce nu trei, sau opt, sau 38? Oamenii se opresc cu gȃndirea la primele două opțiuni, sau la cele evidente, fără să îndrăznească să meargă mai departe, să caute idei noi, soluții la care încă nu s-au gȃndit, văd asta destul de des şi în sesiunile de coaching. E o provocare pentru mine, nu toți înțeleg de la început de ce insist, de ce întreb “Ce altceva mai vrei/poți face?”

Pare simplu, nu? Indrăzneşte să nu te opreşti, să cauți şi în altă parte, sau să creezi o altă posibilă soluție, în cazul în care nu există deja. Pentru început, propune-ți cel puțin cinci soluții, la orice decizie trebuie să iei. Doar ca să-ți obişnuieşti creierul cu mai multe perspective, cȃt mai multe variante. Stiu, cinci reprezintă tot o limitare, dar e un antrenament, o schimbare de obiceiuri. Mergi mai departe, fă liste mai mari, întreabă în jur, apelează la prieteni, colegi, brainstorming formal, orice te  ajută să aduci opțiuni noi de luat în calcul.

Nu uita de schimbarea exprimării. Treci cȃt mai rapid la “Am mai multe opțiuni.” Sau la “Caut o soluție în multitudinea de posibile opțiuni.”


This entry was posted in Coaching and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


six − = 3