Koh Tao – Whatever, man!

Plaja e mică, rudimentar amenajată. Poate minimalist, o viziune artistică. Un bar din palmier şi “stuf” thailandez, măsuțe direct pe nisip, uşor luminate de candele puse într-o groapă făcută cu mȃna. Saltele locale în loc de şezlonguri, pe care stau întinşi “farangii” – europenii dintr-o altă lume, veniți să numere stelele, să scape de frig sau să uite de toate. Cȃte doi, sau în mici grupuri, nimeni nu ridică vocea, nimeni nu vrea să tulbure starea de relaxare şi intensă minunare a oaspeților barului Kharma. Un loc incredibil în care să-ți trimiți inima.

Ne-am trezit pe Insula Ţestoasei, în sudul Thailandei, după un drum lung, cu stop prelungit între avioane, autobuze, aşteptări în port şi o tură  cu catamaranul rapid – un fel de zona crepusculară indusă de oboseală, despre care nu prea ştim ce s-a întâmplat. Mare noroc am avut să putem pleca din Bucureşti, era final de ianuarie, viscol şi cod roşu. Exact cȃnd aveam nevoie, ninsoarea s-a oprit, doar pentru o zi, ziua plecării noastre, aeroportul deschis, decolăm, evadăm dintre nămeți, cu gȃndul la soare şi scufundări minunate.

Marea e liniştită noaptea, iar bărcile “long-tail”, legate de parii de pe uscat, se ridică pe apă aproape imperceptibil, în aşteptarea unei noi zile de business, la dispoziția turiştilor flămȃnzi de exotic. Toate au legată la prova ascuțită o eşarfă, sau poate e steag, şi flori multicolore, ofrande budhiste. “Las-o mai uşor cu vorbitul şi bucură-te de ce ai!” – par să spună cei prezenți la spectacolul serii tȃrzii. Berea ieftină se sprijină de o piatră. Muzică live uneori, cover-uri made in USA, inspirate de viața boemă de pe plajele californiene sau jamaicane. Destul de des se întrerupe curentul electric, “no big deal”, am înțeles că e ceva obişnuit pe insulă, chitaristul live preia din mers “Stand by me”, care pȃnă acum venea din calculatorul de la bar.

Locul  e ținut de un grup de europeni, ca, de altfel, mai toate restaurantele de la plajă. Oamenii sunt plecați în căutarea norocului şi a unei vieți mai simple, departe de stresul “lumii civilizate”. Are cineva o problemă cu muzica? “Whatever, man!”, starea de confict e departe de ei. E ceva în neregulă? “Whatever, man!”. Mȃine e planificat ceva? “Whatever, man!” E o insulă linişitită, la Marea Andaman, fără cluburi de noapte, totul se mişcă în ritmul propriu. 15-20 de resorturi turistice, unele accesibile doar cu barca, venind dinspre mare. Tineri veniți la scufundări, într-unul dintre cele mai frumoase parcuri subacvatice din lume, backpackers cu bani puțini, studenti sau absolvenți de liceu plecați un an, să vadă lumea, corporatişti “fugiți de-acasă” sau în an sabatic, pensionari care vor să trăiască mult mai bine cu banii pe care îi au. Un mix ciudat, aflat în armonie, un loc al toleranței şi bucuriei spontane.

De pe o plajă vecină, chinezii bubuie petarde şi lansează artificii, acum e Anul Nou pentru ei, se bucură şi îşi fac şi ei datoria, să alunge duhurile rele. Apoi se face din nou linişte. Două tinere canadience, surorile Gracy şi Emily, ne povestesc despre “planurile” lor de a pleca poimȃine spre Filipine. “Sau mai vedem, poate mai stăm cȃteva zile. Whatever!”. Le-am întȃlnit pe barcă în zilele următoare, n-au plecat, şi-au găsit cazare mai ieftină şi s-au hotărȃt să mai rămȃnă. La fel şi o nemțoaică interesată să devină ghid profesionist de scufundări, a venit pentru o lună, şi-a contramandat tot, viața e aici mai frumoasă şi te costă doar 300 de euro pe lună, era deja la cea de-a treia amȃnare, fără obiective SMART, whatever.

Şi eu, venit în Thailanda ca instructor de scufundări, responsabil de un mic grup de prieteni entuziaşti, fanii apelor calde în sezonul de iarnă, la 6000 de kilometri distanță de viscolul din Bucureşti. Pantaloni scurți, tricou necălcat, mai mult desculț – şlapii se lasă la intrare atunci cȃnd intri la restaurant, magazin, salon de masaj sau agenție de turism. Integrat în energia insulei, aproape în vacanță, doar cȃteva sesiuni de coaching pe Skype cu clienții de acasă. Mergem cu barca în fiecare zi spre locurile de scufundare, începători emoționați şi avansați fericiți, locurile sunt excepționale, pesti tropicali şi corali, chiar dacă vizibilitatea nu a fost întotdeauna aşa cum mă aşteptam. “Japanese gardens” se află în topul mondial al grădinilor de coral, neapărat trebuie văzute. Şi scufundarea de noapte, ceva aparte, o experiență deosebită pentru cei care s-au scufundat numai pe lumină, o surpriză venită de nicăieri în cazul nostru, în cea mai potrivită zi; pregătirea echipamentului pe barcă, intrarea în apă la apus şi ieşirea pe întuneric-beznă, “ne dăm” printre canioane, peşti adormiți, crabi, înot în formație. Cu lanternele aprinse, ca un imens obiect zburător neidentificat care se mişcă lin prin apă.

Întors acasă şi prins cu activitățile de business, primesc din cȃnd în cȃnd mesaje scurte de la prietenii din excursie, nu mă lasă să uit: “Where is my island?” Nu-i nimic, ne întȃlnim în Maldive, apoi în Grecia, în toamnă la Marea Roşie.

Articol scris pentru revista Manager Express. Si înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro


This entry was posted in Diving and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ 3 = eight