Consultant, trainer sau coach

Mi se întȃmpă des să-i bag în ceață pe cei care mă cunosc de ceva vreme sau pe cei cu care mă întȃlnesc pentru prima oară, să vorbim despre serviciile mele. “Ce naiba eşti?” – sunt întrebat, poate ceva mai politicos. Aparent, pozițiile din titlu sunt în contradicție, consultantul îşi vinde cunoştințele, trainerul este expertul care facilitează învățarea, pe baza propriilor informații, iar coach-ul întreabă şi ascultă. Treaba e un pic mai complexă, aşa o văd eu, poți fi consultant, trainer şi coach, chiar şi pentru acelaşi client, în momente diferite şi cu scopuri diferite. La începutul întȃlnirii sau angajamentului întreb direct ce trebuie să fiu, pe care dintre pălării să o port, sau detectez nevoia cea mai mare, despre care începem discuția. În limbaj corporatist, fac un fel de “needs assessment”, încerc să înțeleg cu ce pot să ajut cel mai bine.

Fără pretenții de teoretician Phd., vreau să lămuresc care e relația dintre aceste funcții şi cum fac schimbarea între ele. Recunosc cu mȃna pe inimă, acum am şi un link pe care să-l trimit celor care vor să ştie despre modul meu de lucru, s-ar putea să citeşti acest articol tocmai pentru a afla ce fac şi pentru ce poți să mă angajezi.

Consultantul cunoaşte bine piața, clienții, tendințele, specificul industriei, organizații similare, problemele şi oportunitățile. Dacă este angajat pentru strategie, face recomandări despre direcția în care ar putea să meargă clientul său. Cercetează, vine cu soluții concrete şi planuri de acțiune. Nu e exclus să recomande alți experți, atunci cȃnd pricepe că este nevoie de altcineva, de un avocat, finanțist, artist, inginer sau prestator de calitate.

Trainerul apare după un proces de consultanță, intern sau extern. Deja clientul său ştie unde merge, ce trebuie să facă în următoarea perioadă, şi cu cine, pe baza soluției proprii sau oferite de consultanți. Trainerul stă de vorbă cu şefii cei mari pentru a înțelege obiectivele, colaborează strȃns cu departamentul HR pentru găsirea celei mai potrivite abordări, uneori validează prezumții şi modele cu viitorii cursanți. Cursul şi formatul său țin cont de cunoştintele şi interesele participanților şi organizației. Un training n-ar trebui să fie o modalitate de pasare a răspunderii manageriale, să acopere ce nu reuşeşte sau nu vrea să facă managerul direct, deşi se mai întȃmplă şi aşa. Aduce cunoştințe, modele aplicabile de lucru, dar nu poate face minuni în absența unui sistem organizațional de calitate.

Coaching – după training, sau atunci cȃnd clientul are cunoştințele şi experiența pe baza cărora să găsească soluții, cunoaşte şi acceptă procesele interne. Coachingul este pentru eficiență de durată, pentru campioni, pentru cei care vor mai mult, care vor să accelereze în dezvoltare.


This entry was posted in Coaching and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 × nine =