Carmen David – un fel de replica la interviul cu Adrian Furnica

As accentua doua aspecte: pozitia cu totul secundara pe care este izgonita educatia in evaluarea/aprecierea individului (si a evolutiei/ performantelor sale), ca rezultat firesc al unui demers institutionalizat, consecvent, consolidat si peren, iar corolarul acestei situatii se regaseste oarecum in punctul de vedere care a generat controversa de fata.
Al doilea aspect care cred eu ca se cade a fi evidentiat odata in plus, este legitimitatea discutabila (nemaivorbind despre lipsa de elegantza si de etica) a unui punct de vedere cu privire la ceva care este, practic, necunoscut, neexperimentat.

Pentru mine, programul EMBA (Asebuss) pe care l-am absolvit a fost important, pe langa cunostintele cu adevarat utile dobandite, networking, etc., in primul rand pentru ca mi-a dat din prima zi sentimentul apartenentei la un grup exclusivist, care ma obliga la un anumit standard profesional, cultural, etic, etc.; eu am acordat multa greutate parcursului meu prin aceasta scoala si am absolvit-o cu sentimentul unei izbanzi si a trecerii implicite la un nivel superior din punct de vedere intelectual si profesional. Dar, este adevarat, nu gandim cu totii la fel.

A doua idee de care mi-a amintit pregnant acest debate este, de fapt, o istorie pe care eu am trait-o. Incerc sa o romantzez de dragul discretiei si pentru ca nu are nici o relevanta cine sunt personajele: am cunoscut un domn care conducea o firma prospera, in crestere fulminanta de la an la an, si care domn avea la vremea aceea un atribut foarte important, un „avantaj competitiv”: provenea dintr-o tara cu o economie matura, care trecuse demult prin incercarile economiei noastre postrevolutionare, asadar „stia lectia”. L-am intrebat la un moment dat ce facultate a absolvit, sau ce alte scoli inalte, si mi-a raspuns plin de emfaza ca el are „scoala vietii” si ca – vedeam bine doar! – nu era nevoie de mari studii ca sa conduci cu succes un business de anvergura. Numai ca domnul acesta poate ca nu stia la vremea aceea niste lucruri care se studiaza in scolile de business, sau in orice alte scoli, sau pur si simplu se regasesc in cartile pe care nu prea le mai citeste multa lume, si anume ca exista niste „forte” care actioneaza asupra fiecarui business si ca in cadrul acestui model-teoretic-al-oricarei-afaceri se vorbeste si despre „substitut”, care in cazul firmelor care au vreo legatura cu tehnologia, de exemplu, se poate transforma intr-o componenta extrem de fragila a afacerii. In sfarsit, ca sa scurtez povestea, domnul in cauza a facut un import masiv de produse care au devenit in scurt timp desuete (aparuse in piata o generatie superioara a acelei categorii si la preturi cu mult mai accesibile), pentru care nu a gasit rapid solutii de lichidare-stoc (fie si under-cost), asa incat a ramas cu ele pana la casarea apoteotica de peste cativa ani, si cu un business ruinat. Iar cand l-am intrebat cum a putut sa faca asa o greseala (ma refeream la importul in cauza, desigur), mi-a raspuns ca „acesta este pretul invatarii afacerii”. Nu i-am mai raspuns ca l-ar fi costat mult mai putin un MBA. Poate si pentru ca stiam ca ar fi trebuit sa faca mai intai o facultate… Se complicau lucrurile prea mult.
Multe dintre afacerile postrevolutionare au crescut aproape „de la sine”, duse de val, hranite de cerere, etc.. Si nu se va sti niciodata daca si in ce masura succesul acestora se datoreaza conjuncturii, sau unui manager cu „scoala vietii”, dar bun gospodar, om serios, carismatic (cum si din acestia se gasesc multi, fara indoiala), sau unui absolvent MBA cu temeinice cunostinte de business. Asa incat, probabil ca cea mai inteleapta atitudine este sa respectam cu totii ce stie si ce poate celalalt, realizarile fiecaruia, si sa ne vedem de drumul pe care ni-l alegem.

Informatii despre Carmen David.


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Carmen David – un fel de replica la interviul cu Adrian Furnica

  1. “Rasfoind” discret paginile de fata dau peste comentariul superior si suficient al doamnei David care ma declara lipsit de etica, eleganta si nelegitim spunindu-mi parerea despre utilitatea unui MBA in Romania. Si ca sa-mi dau seama despre legitimitatea dinsei in a ma cataloga ma uit peste experienta doamnei in materie de business ca sa pot face o comparatie intre carierele noastre. Si ce vad ? O persoana care toata viata a invirtit banii altora, care a condus afaceri facute de altii si care a avut de raportat numai in sus si nu siesi se repede de la inaltimea inutilitatii unei patalamale sa arunce cu injurii intr-o persoana care a avut curajul si sinceritatea de a-si exprima o parere. Parere care s-a nascut din 20 de ani de antreprenoriat in jungla afacerilor din tara noastra. Am mai discutat in ultimii ani cu aceasta patura de elitisti subtiri cu MBA care fara puterea de a face vreun start-up se reped in arena impinsi de la spate de siguranta atirnarii in functii prin diferite companii ajunse la maturitate in mandatul altora. Toti sint o apa si un pamint. Am ajuns sa cred ca le pun astia ceva in gustarea din pauzele de la cursuri. Teoreticieni fideli unor manuale de business superflue se imbraca decent si memoreaza citate celebre dupa care se cocoata pe un piedestal de imprumut ca sa-si strige arogant si atoatestiutor impresiile despre lume si viata dupa ce in prealabil au privit-o la televizor.
    Evident ca dupa aia iti mai dau si niste exemple despre afaceri prabusite si care s-ar fi salvat miraculos sprijinite de diplome de conjunctura. Si ce usor este sa te simti o persoana superioara dupa ce ti-ai platit cu bani grei studiile la care profesorii te trec ca sa nu piarda finantarea. Nu vreau sa comentez prea mult afirmatiile prin care doamna s-a implinit absolvind scoala in cauza dar ca sa spui ca aceasta iti da un anumit standard cultural si intelectual deja asta mi-a provocat o senzatie acuta de lehamite. Bagajul cultural nu este dat de diploma iar a fi considerat intelectual nu este garantat de nici un curs absolvit. E vorba de mult mai mult doamna. E vorba de educatie, de mediul in care traiesti, de numarul cartilor citite si bineinteles pricepute, de 7 ani de acasa si de experienta de viata. Grupul celor care au absolvit un MBA nu este exclusivist, este doar un grup oarecare de oameni care au mai bifat o experienta de viata in portofoliu de cele mai multe ori din orgoliu sau din snobism. Asta cel putin in Romania.
    Si da doamna. Nu gindim cu totii la fel, din fericire.
    Sint insa multumit ca dupa ce m-ati cunoscut bine si stiind cine sint v-ati luat libertatea de categorisi calitatea discursului meu aruncind la cosul de gunoi toate ideile mele obligata fiind de aparteneta la un grup elitist. Si bineinteles facind atac la persoana ca doar asa ii sade bine unei persoane superioare.
    Initial ma gindisem sa postez si un CV ca sa ne cunoastem mai bine si sa puteti cintari eventualitatea unui nivel apropiat pentru a continua discutia. Apoi am renuntat. Dupa o scurta autoanaliza mi-am dat seama ca nu ma pot compara cu o ilustra absolventa de MBA, stralucitoare si increzuta, sufcienta si superficiala. Ma intorc la munca de jos, la baza societatii, acolo unde se legile economice din Romania se incapatineaza sa nu tina cont de standardele false invatate la Asebuss. Si ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca in viata de vreun sef ca dumneavostra .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + four =