Carmen Cucul si clopotelul absolventilor INSEAD

Esti aproape la final de an… Ai supravietuit, ai excelat?
Exact, terminam pe 20 decembrie, in cateva zile adica. Toata lumea in jurul meu (inclusiv eu) incepe sa simta sindromul FOMO (in limbaj academic Fear Of Missing Out). Incepem sa ne luam ramas bun, sa ne promitem ca ne vedem peste 5 ani exact in acelasi loc s.a.m.d.

INSEAD e o experienta pe care nu as limita-o la definitia traditionala a unui program de MBA. Partea academica e foarte importanta, dar la fel de importante sunt activitatile studentesti, reteaua de cunostinte pe care ti-o dezvolti si chiar calatoriile pe care le faci impreuna cu colegii. Eu as defini INSEAD-ul ca un program de „leadershsip development” de 10 luni … nu ca un MBA, sincera sa fiu.

Pornind de la definitia mai larga pe care o am pentru programul meu de studiu, masura successului vine din combinatia celor patru elemente: (1) scoala, (2) activitati studentesti, (3) networking si (4) calatorii. Personal cred ca am excelat la capitolul (2): in calitate de vicepresedinte al Consiliului Studentesc am alocat multe ore organizarii de proiecte studentesti, coordonarii diverselor echipe/grupuri de lucru precum si colaborarilor cu diverse departamente din INSEAD. Sunt foarte multumita de mine si la capitolele (3) si (4): in lunile petrecute in campusul din Singapore am reusit sa vizitez 10 tari din zona, impreuna cu multi dintre cei 400 de colegii din generatia mea. Cat priveste capitolul (1) mi-am setat obiective foarte rezonabile inca de la inceput, avand in vedere ca majoritatea colegilor mei vin din mari corporatii si au studiat la scoli prestigioase inainte de INSEAD. Cel mai bine am evoluat la materiile legate de strategie, leadership si relatii internationale, iar la cealalta extrema am avut cursurile legate de finante :).

Ai putut simti spiritul scolii… Cum o vezi acum, fata de ce suneai la inceput, fata de asteptarile de la admitere? Daca ai putea sa schimbi sloganul scolii, care ar fi varianta ta?

Cred ca scoala in sine s-a dovedit a fi peste asteptarile mele; unde nu a existat consistenta a fost in obiectivele pe care le-am avut inainte de a veni si cele pe care le-am urmarit in timpul programului. Initial imi propusesem sa investesc mult timp in cunostinte tehnice, de genul finante, statistica, contabilitate, stiind ca de ele duc lipsa cel mai mult pe parte academica. Odata ajunsa aici am realizat doua lucruri: (1) nu voi reusi sa ma ridic la nivelul cunostintelor colegilor mei care au petrecut 4-5 ani in banci, piete de capital sau fonduri de investitii si (2) o strategie mai desteapta decat sa te concentrezi pe punctele slabe si sa le aduci la un nivel mediu este sa pui accent pe punctele forte si sa devii excelent(a) in ele. Prin urmare cursurile pe care le-am luat la INSEAD au fost cu precadere din categoria „soft skills”: comportament organizational, leadership si comunicare, negociere, strategie, antreprenoriat.

In plus, asa cum spuneam mai devreme, m-am implicat mai mult decat as fi crezut la inceputul MBA-ului in activitati studentesti care mi-au deschis multe „porti” in ceea ce priveste networking-ul de la studenti la leadership-ul scolii si la reprezentanti ai corporatiilor partenere ale INSEAD. Nu regret aceasta schimbare de „strategie” pentru ca, asa cum spune decanul INSEAD, esti student pentru 1 an si alumn pentru 40 de ani: conteaza relatiile pe care le construiesti si perspectiva generala pe care o ai asupra lucrurilor care conteaza in viata.

[nggallery id=10]

A fost greu sa stai prin strainatate? Sau o super experienta, “cosmopolita”, o super etapa in viata ta personala?

Am savurat tot ce inseamna continent si cultura asiatica in anul aceasta de MBA. Am vizitat pe langa Singapore multe alte tari din regiune: Indonezia, Malaezia, Tailanda, Vietnam, Myanmar, Hong Kong, Macau, Japonia, India si Sri Lanka. M-am obisnuit cu mancarea picanta in asemenea maniera incat mi-e greu acum sa ma bucur de un meniu „normal”. Chiar mi-am setat un obiectiv personal ambitios: sa vizitez 100 de tari in urmatorii 30-40 de ani (in prezent sunt la numarul magic 40 🙂 .

Cred cu tarie ca cea mai buna dezvoltare personala o obtii calatorind si incercand sa te adaptezi la situatii cat mai diferite de cele cu care esti obisnuit(a). In cazul meu India si Myanmar s-au dovedit „socuri culturale” binevenite: in primul caz datorita conditiilor de salubritate (e adevarat ca am ales tocmai Mumbai, recunoscut pentru gradul de poluare) si in al doilea caz datorita nivelului general de saracie (nu pot sa uit cum grupul nostru a cumparat un pumn de bomboane si multe jucarii de plastic pentru 3 copii din zona cu … 2 lei).

[nggallery id=11]

Cum s-au mobilizat colegii in jurul proiectelor de scoala? Au contribuit toti la proiecte? Metoda preferata prin care faci oamenii sa fie mai generosi cu munca de echipa?

Lucrul in echipa e, dupa parerea mea, cea mai desteapta metoda de predat „cultural awareness”. INSEAD se pricepe foarte bine la asta … atat de bine incat uneori iti doresti sa stai in coltul tau, sa pregatesti proiectul in ritmul tau, in felul tau … fara sa trebuiasca sa intelegi de ce colegul din Brazilia ajunge dupa 30 de minute de la ora stabilita pentru intalnire, sau de ce colegul american tine mortis sa auda toate parerile si sa se asigure ca toata lumea este de acord cu o anume decizie. Concluzia este: lucrul in echipa la INSEAD, unde nici un membru nu provine din acelasi colt al lumii, este pe cat de folositor pe atat de frustrant.

Acestea fiind spuse, de-a lungul anului am avut mai multe abordari: am inceput cu intalniri pentru fiecare decizie si consens total in primele luni. Apoi am „evoluat” la intalniri periodice pentru deciziile importante si preluare individuala de responsabilitati, cu discutii finale referitoare la rezultate/concluzii. In ultimele luni, cel putin in cazul meu, am „migrat” catre intalniri virtuale, decizii luate repede si munca individuala intensa (crud, dar adevarat). Trebuie sa fac o precizare insa: in conditii de munca „normale”o asemenea dinamica nu ar trebui sa existe si personal consider ca munca in echipa e cea care da cele mai bune rezultate. INSEAD insa este o exceptie pe care cu greu o poti intalni la un loc de munca obisnuit: 14-16 ore/zi de studiu, proiecte, lucru in echipa, activitati sociale, interviuri timp de 10 luni nu e ceea ce inteleg prin „loc de munca obisnuit”.

Ce materii ti-au placut cel mai mult?

Tot ce tine de „soft skills” .

Se contureaza o noua cariera pentru tine, in tara, in strainatate? Care-i planul A dupa absolvire?

La inceputul scolii am fost convinsa ca o schimbare totala de cariera se intampla cat ai zice „peste”. Curand am inteles ca realitatea este alta: companiile, mai ales in perioada asta neclara, prefera sa joace pe carti sigure: ai experienta in industria in care aplici? Ai avut o pozitie similara inainte de MBA? Mult mai rar am vazut anul acesta recrutari bazate pe „potential”, prin urmare ma consider norocoasa ca am reusit sa schimb multe (nu toate) coordonatele mele de cariera. O sa incep o colaborare cu o companie globala de medicamente pe o pozitie de marketing (pentru cine isi aminteste din posturile anterioare, am coordonat o organizatie non-profit din domeniul resurselor umane, HR Club inainte de MBA). Pozitia este in tara, insa compania angajatoare sustine activ mobilitatea angajatilor atat la nivel de geografie cat si la nivel de arie de business. Intentionez sa fructific o asemenea oportunitate si sa-mi continui cariera la nivel international cat mai curand (obiectivul de a vizita si a cunoaste 100 de tari nu e tocmai simplu, trebuie sa il sustin si din punct de vedere profesional).

Cele mai grele momente?

Cu siguranta cea mai grea perioada din MBA a fost pentru mine P4 (septembrie-octombrie). Veneam dupa 6 luni intense la scoala si o vara petrecuta la munca si intram fara prea multa pauza in „sezonul” de recrutare. Asta fara sa punem la socoteala faptul ca petreceam cele doua luni intr-un campus nou pentru mine (cel din Franta) ducand dorul colegilor si atmosferei din Singapore. In plus, in restaurantul din scoala aveam un clopotel: fiecare student il folosea atunci cand primea un raspuns negativ de la angajatori, iar colegii ii cumparau o bere in semn de solidaritate. Devenise deprimant de fiecare data cand auzeam clopotelul in cele doua luni de toamna friguroasa din Fontainebleau :). Ce bine ca nu a durat mult si m-am intors in Singapore, cu un job asigurat, putine cursuri si multa voie buna pentru calatorii. Valtrex


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ one = 2