Baletul şchiop al companiilor mari

Acum mai bine de o lună aşteptam să mă văd cu directorul general al unei importante firme internaționale prezente în Romȃnia. Pȃnă să devină disponibil directorul în cauză, am luat loc într-o zonă activă, exact printre oameni, martor atent la atmosferă şi participant fără voie la o conversație între un mic manager şi un nou angajat, un fel de trainee. Cele două personaje sunt colege de birou, stau umăr lȃngă umăr, la propriu, cu spatele în geamul albastru-fumuriu al clădirii de birouri. “Hei, avem întȃlnire, hai la sala de meeting” – spune persoana mai veche în companie. “Well, nu ştiu dacă e liberă, să văd ce pot face” – răspunde junioara, prinsă de importanța momentului. Nu mă pot abține şi ma bag în vorbă: “Ce faceți dacă nu aveți sală disponibilă?” “Amȃnăm discuția, ce putem face?” . Brusc îmi vine în cap răspunsul unei tinere absolvente, venite la un interviu de angajare: “Mă văd realizată peste cȃțiva ani, sunt la biroul meu şi am oameni cu care să fac şedințe”.

Sunt invitat la şedința managerilor mari, acesta era scopul principal al vizitei mele, să observ, să pun întrebări şi să provoc. Imaginează-ți o sală formală, oameni preocupați de prognoze în Excel, iar directorul general introduce datele aruncate sau scoase cam cu forța de la subordonați. “Nu aveți un flipchart în sala principală de şedințe? – întreb puțin contrariat. “Pentru ce? Toți avem laptop, e tot ce ne trebuie!” Unii dintre participanți se scuză la un moment dat, trebuie să ajungă rapid la un alt “meeting cu UK-ul”, alții pleacă la un “call”. După ce pun toate datele în spreadsheet, “Ne vedem mȃine, să suştinem această poză cu headquarterul”.

Scenarii de acest tip se întȃmplă în multe locuri, din nou şi din nou, e singurul mod prin care unii mențin “obiceiul pămȃntului” , îşi apără poziția şi perpetuează stilul de viață corporatist spre noile generații. Ar fi de-a dreptul şocant pentru un angajat al unei companii mari să spună că nu are în program nicio şedință timp de o săptămȃnă. Pe de o parte, ar însemna că este tras pe linie moartă? Altfel, unde ar mai putea să-şi exercite statutul social? Fiecare are nevoie de o mică feudă pentru a-şi justifica BMW-ul de companie.

Mai avansată în menținerea status quo-ului este o altă companie, mamut mondial, care este pe cale să închidă reprezentanța din Romȃnia. E prognoza mea, nu s-a anunțat nimic oficial, nu sunt mesaje pe sharepoint, încă nu s-au făcut şedinte pe tema asta, dar nu mai durează prea mult. Au mai rămas doar cinci vȃnzători şi zeci de persoane în “operational”, oameni care se ocupă de raportări şi analize de piață.

Şi încă o reprezentație de balet zilnic, pe bani mulți: Într-o bancă de renume, oamenii de la centrală au mai multe call-uri cu cei din teren, în fiecare zi: dimineața – “Ce veți face azi, cui vindeți, unde mergeți?”, la prȃnz – “Cum stați vs. plan, cum merge?”, iar spre seară trebuie să ia cifrele “actuals” şi să tragă concluziile.

Din păcate, schimbarea voluntară este greu de făcut. Cum să accepte directorii din top management că ei sunt parte din problemă, şi că trebuie să schimbe ceva, urgent, înainte de a trece camionul peste şanțul în care se afundă tot mai adȃnc?  E vorba de prestigiu personal, de schimbarea unor obiceiuri şi de pierderea unor beneficii, poate chiar de desființarea pozițiilor fără impact real. Din fericire, tot ei sunt şi parte din soluție. Este nevoie de un director curajos, cinstit şi realist, care să se apuce de reconstruit pȃnă nu e prea tȃrziu, cu resursele pe care încă le mai are la dispoziție.


This entry was posted in Coaching and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Baletul şchiop al companiilor mari

  1. Pingback: Propulsia… | 3fmi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× one = 6