Bacşişul ospătarului şi cultura serviciilor deştepte neplătite

N-am nimic cu ospătarii, dimpotrivă, cred că unii fac o treabă grozavă, merită să fie recompensați de clienți pentru servicii de calitate, am prieteni buni care s-au ocupat cu această activitate cinstită şi onorabilă. Îmi doresc chiar, uneori, să fi avut o meserie comparabilă, materială, ospătar, zugrav, meşter la vulcanizare, în care clienții să se simtă prost dacă nu mă plătesc. La începuturile mele de ghid profesionist de scufundări, am lucrat fără salariu, pentru experiență şi, într-o mică măsură – nu aveam nevoie de bani – pentru tips. Normal că nu i-am trecut pe carnețel pe cei care mi-au adus o doză de suc sau care mi-au lăsat 5-10 euro, ar fi fost meschin din partea mea, dar cred că aproximativ 70% nu şi-au pus întrebarea dacă ar trebui să răsplătească în vreun fel instructorul sau ghidul, pentru că a încărcat şi descărcat maşini cu butelii, pentru că ți-a tratat vizorul cu substanță antiaburire cumpărată din bani personali, pentru că te-a ținut de mȃnă ca să nu-ți fie frică în apă, a avut grijă de siguranța ta, a cumpărat apă sau pepene pentru excursia cu barca. Mai mult ca sigur, aceiaşi clienți au plecat la restaurant pentru prȃnz şi l-au omenit cu ceva pe ospătarul care i-a servit la masă, la fel cu băiatul care le-a montat umbrela pe plajă, pentru picoteala de după-amiază.

De altfel, prima firmă pe care am pornit-o a avut la bază un astfel de impuls, prietenii şi cunoscuții îmi cereau să scriu pentru ei sau să le intermediez relația pentru a ieşi mai bine sau mai deştepți dintr-o anumită situație. Am vrut să monetizez, cum se spune acum, să fac nişte bani, cum se vorbea pe atunci, din cunoştințele, educația şi talentul meu. Da, ştiu, o să ziceți că mi-au murit lăudătorii şi mă laud singur, dar putem să o lăsăm aşa, deocamdată?

Am trecut recent printr-o experiență cu un client care mi-a trimis materiale pentru feedback şi îmbunătățiri. Am citit, m-am documentat, am petrecut un timp pentru a înțelege mai bine subiectul, şi am făcut cȃteva recomandări.

La final de lună, am trimis factură pentru aceste servicii, normal, am muncit, acesta este modelul de business, din asta trăiesc, din asta sunt plătiți angajații. Clientul mi-a spus că recomandările sunt minore şi că ar trebui să reduc tariful facturat. Am decis să ofer cadou aceste servicii, o reducere de tarif ar fi însemnat pentru mine că am făcut o treabă proastă. Lucrez direct şi rapid atunci cȃnd nu este nevoie de analize SWOT sofisticate, de prezentări PowerPoint sau rapoarte pe 24 de pagini. Adică spun sau scriu, pur şi simplu, ce cred, dau recomandări pe baza experienței sau fac modificări minore 🙂 acolo unde asta este tot ce trebuie. Îmi amintesc acum de o glumă profesională, cu un instalator care şi-a facturat clientul nemulțumit de tarif cu un dolar pentru două lovituri de ciocan şi 49 de dolari pentru că a ştiut unde să lovească.  Aşa sunt şi eu, pentru un tarif fair, nu îngrop clientul în prezentări şi rapoarte deştepte, analize din toate unghiurile, doar ca să materializez expertiza livrată, sau să arăt că am lucrat mult, nu facturez facturarea, aşa cum am auzit că se practică. Pentru cei care vor să încerce stilul acesta de consultanță, faceți multe întȃlniri de definire a problemei, rezolvați problemele cȃt mai stufos, creați prezentări cu designer, faceți rapoarte şi conf-call-uri de prezentare a rapoartelor, debrief-uri şi multe alte activități. E de bine, doar e pe banii clientului.

Am şi solicitări de a veni să vorbesc gratuit la evenimente care percep o taxă de participare şi plătesc sute sau mii de euro pentru catering – materie primă pentru digestia invitaților. Nu mi se pare corect, este un abuz, dar, aşa cum mi-a spus un prieten din business, nu e prost cine cere.

Puteți ghici o parte din “rezoluțiile” de business pentru 2013? Da, ați ghicit bine, ne gȃndim la acelaşi lucru.

 

Follow me on @Vapetrei


This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Bacşişul ospătarului şi cultura serviciilor deştepte neplătite

  1. Viorel Apetrei says:

    Vad ca si Radu se plange: http://www.radugeorgescu.ro/2012/12/04/plata-unor-evenimente/ . Depinde de unde te uiti.

  2. Ioan Nicuț says:

    Salut Vio,

    Am rezonat și eu cu tine și povestea ta vorbind de începurile mele în coaching… Nu știam cum să cer bani…

    Cred că întrebarea care se pune aici apropos de prietenii care ne cer câte ceva este: ai buget pentru asta? Cât? Ce vrei să obții de banii ăștia? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


five × = 40