Acum mai bine de şapte ani am pornit, aproape în acelaşi timp, pe două drumuri despre care nu ştiam câte lucruri în comun au şi cum se vor intersecta: scufundările la mare şi coachingul profesionist. Traseul a fost asemănător, de la primele încercări, făcute din curiozitate, apoi bucuria experienței, învățarea continuă, călătorii uimitoare, oameni minunați care m-au influențat şi pe care i-am susținut, la rândul meu, recunoaşterea ca Master Trainer şi Master Certified Coach.
Întâmplarea îmi tot scoate în cale puncte comune, prilej pentru reflecție şi de întărire a convingerii că cele două activități
sunt foarte asemănătoare. Iată un exemplu foarte recent, mi-a sărit în ochi un articol publicat de PADI, cea mai importantă asociație de instruire şi certificare a scafandrilor recreaționali. Titlul articolului este “Dream, Believe, Achieve!”. Aparent, este vorba despre scuba diving, dar, nu cumva, este şi esența coachingului? Mă tot mir cum se potriveşte una cu alta, probabil acesta este şi motivul pentru care am continuat aceste drumuri, conştientizate de la o vreme ca fiind, de fapt, o cale comună. Am început să scriu acest articol în Bali, l-am terminat în Grecia, în jurul unei liste de “intersectări”, teme care tot nu-mi dau pace:
1) Ambele activități au ca rezultat (principal/secundar) creşterea încrederii. Înveți, experimentezi, ajungi să ai mai multă încredere in forțele proprii, te bucuri de ceea ce faci şi mergi, cu curaj, tot mai departe. Coach sau instructor de scufundări, mă interesează întotdeauna creşterea încrederii în forțele proprii.
2) Mările şi oceanele arată diferit, în funcție de coordonatele geografice, sezon, maree, vânt, roci şi adâncime. La fel şi clienții de coaching, de fiecare dată aştept cu nerăbdare şi curiozitate să întâlnesc omul de azi, de “acum”, cu propriile convingeri, sisteme de gândire, reuşite, obiective, nevoi şi obiceiuri. Uneori, o scufundare în acelaşi loc, la numai două ore distanță, îți aduce o altă lume, reciful pare altfel, alți peşti, curenți, lumină sau temperatură. Am învățat să nu-mi tratez clienții de coaching “la grămadă”, după rețeta mea, aparent universal valabilă. Uneori, nici măcar acelaşi client nu se comportă la fel în zile diferite, nu e loc aici pentru prejudecăți sau aşteptări bazate pe ce a fost acum o săptămână.
3) Lucrul cu scafandrii foarte la început de drum, uneori copii, m-a învățat să fiu mai atent la emoții şi non verbal. Despre ce e vorba, acum? Frică, bucurie, protest, descoperire? Ia-o încet, fii atent la ce se întâmplă în jurul tău, vei şti când e timpul să avansezi, cum să încurajezi, când să zăboveşti mai mult şi când să sărbătoreşti reuşita. În coaching, această competență se numeşte prezență, să fii acolo, fără grabă sau judecarea clientului. Nu forța dacă nu e gata! Va veni momentul de schimbare, nu are rost să înoti contra curenților.
Continue reading →
